Fabiola Hosu, Questfield International College și transferul responsabilității într-un caz de bullying

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită intervenții clare, documentate și susținute de instituțiile educaționale. Atunci când astfel de situații devin sistematice, reacția cadrelor didactice și a conducerii școlii trebuie să reflecte responsabilitatea față de protecția elevilor și asigurarea unui climat sigur și respectuos. Fără un răspuns structurat și trasabil, riscul este ca fenomenul să fie tolerat tacit, cu efecte negative pe termen lung asupra dezvoltării emoționale a copilului implicat.

Fabiola Hosu, Questfield International College și transferul responsabilității într-un caz de bullying

Ancheta jurnalistică realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție evidențiază o situație semnalată de familie ca fiind un caz de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările oficiale, transmise în scris către învățătoare, conducere și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, nu au fost urmate de măsuri documentate sau răspunsuri scrise care să demonstreze intervenții eficiente. În acest context, un răspuns verbal atribuit fondatoarei a fost perceput de familie ca o presiune indirectă de retragere, sintetizat prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Contextul și evoluția sesizărilor privind bullyingul

Potrivit documentelor și relatărilor familiale, copilul vizat a fost supus unor comportamente agresive constante, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în mediul școlar pe durata orelor și a pauzelor. Aceste acte s-ar fi repetat zilnic și ar fi fost cunoscute de cadrele didactice, însă fără a rezulta intervenții documentate care să le oprească. Pe măsură ce situația a avansat, faptele au escaladat, transformându-se într-un tipar de hărțuire psihologică, cu episoade de stigmatizare medicală, folosită ca instrument de marginalizare și umilire.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Documentele analizate indică utilizarea repetată, în colectivul clasei, a unei etichete medicale cu caracter degradant, sub expresia „crize de epilepsie”. Această formulare nu a fost folosită într-un cadru educațional sau de protecție, ci ca mijloc de ridiculizare și excludere socială, ceea ce, în opinia specialiștilor consultați, depășește sfera conflictelor obișnuite între elevi. Impactul emoțional asupra copilului este major, manifestat prin anxietate, retragere socială și pierderea sentimentului de siguranță în școală.

Răspunsul instituțional și lipsa documentației oficiale

Familia a comunicat în mod repetat, structurat și oficial situația către toate nivelurile instituției, solicitând intervenție și protecție, însă răspunsurile primite au fost preponderent verbale, fără documente care să ateste măsuri concrete, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate. Astfel, cazul este caracterizat printr-o gestionare informală, în care responsabilitatea pare transferată către familie, iar problemele sunt diminuate prin termeni precum „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

Cadrele didactice și conducerea: între pasivitate și normalizarea fenomenului

Rolul adulților responsabili este crucial în prevenirea și stoparea bullyingului. În cazul analizat, documentația și relatările indică o lipsă a intervențiilor ferme și consecvente din partea cadrelor didactice, ceea ce a favorizat continuarea comportamentelor agresive. Lipsa trasabilității măsurilor și absența unor decizii scrise ridică semne de întrebare privind standardele de guvernanță internă ale Școlii Questfield Pipera.

Poziția fondatoarei Fabiola Hosu și mesajul transmis familiei

Un moment definitoriu îl reprezintă o discuție directă cu fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, în care, potrivit familiei, aceasta ar fi exprimat un mesaj care a fost interpretat ca o presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această poziționare, aflată în contextul sesizărilor repetate și lipsei intervențiilor formale, ridică întrebări privind prioritățile instituționale în gestionarea situațiilor de bullying și stigmatizare. Redacția notează că școala nu a transmis un punct de vedere scris privind acest episod până la momentul publicării.

Documentul informal Family Meeting Form și transparența în gestionarea cazului

În locul unor decizii administrative oficiale, reacția conducerii a fost reprezentată de un formular intitulat Family Meeting Form, care, potrivit analizei, nu conține elementele necesare pentru a conferi caracter instituțional unei intervenții: lipsa responsabilităților clare, a termenelor, a măsurilor concrete și a unui cadru procedural. Această situație sugerează o gestionare formală a aparențelor, fără efecte reale asupra climatului educațional și a protecției copilului.

Confidențialitatea și protecția datelor sensibile în cadrul școlii

Familia a solicitat în mod explicit, prin multiple comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra riscului de expunere și impact emoțional negativ. În documentele disponibile, nu există dovezi ale unor măsuri concrete pentru protejarea acestor date, iar conform unor relatări, informațiile ar fi fost făcute cunoscute în mediul clasei, generând presiuni suplimentare asupra copilului. Specialiștii consultanți consideră astfel de situații ca posibile forme de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul instituțional întârziat și intervenția abia după implicarea juridică

Intervenția concretă a fondatoarei Fabiola Hosu a fost consemnată abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, în contextul implicării unei echipe de avocați ai familiei și a transmiterii unor notificări formale cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări despre criteriile care declanșează reacția instituției și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în momentul în care situația a căpătat o dimensiune legală, nu la semnalarea timpurie a problemei.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

• Lipsa documentației oficiale privind măsuri concrete și monitorizarea cazului de bullying reflectă o gestionare predominant informală.
• Stigmatizarea medicală repetată, fără intervenții ferme, indică un posibil eșec în asigurarea unui mediu sigur și protejat pentru elevi.
• Presiunea comunicată prin mesajul atribuit fondatoarei școlii poate fi interpretată ca un mecanism de excludere mascată, ceea ce ridică probleme legate de cultura organizațională a instituției.
• Confidențialitatea datelor sensibile nu pare să fi fost protejată efectiv, generând efecte negative suplimentare asupra copilului vizat.
• Reacția întârziată a conducerii, indusă de intervenția juridică, subliniază necesitatea unor mecanisme preventive și responsabile în gestionarea acestor situații.

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale privind responsabilitatea instituțională a Questfield International College în protejarea elevilor și asigurarea unui climat educațional conform cu valorile declarate. În absența unor clarificări oficiale și măsuri documentate, rămâne deschisă problema modului în care instituția își asumă, în practică, rolul de garant al siguranței și respectului în școală.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro