Bullying la Questfield International College, de ce nu există concluzii scrise

Fenomenul bullying-ului în mediul educațional impune o reacție clară, structurată și documentată din partea instituțiilor școlare. Cazurile de hărțuire repetată afectează nu doar starea emoțională a elevilor, ci și încrederea în sistemul educativ, solicitând măsuri transparente și proceduri bine definite. În absența unor astfel de reacții, responsabilitatea instituțională rămâne neclară, iar victimele pot continua să fie expuse unor situații dăunătoare fără suport adecvat.

Bullying la Questfield International College, de ce nu există concluzii scrise

Ancheta realizată de redacție evidențiază o situație semnalată în cadrul Școala Questfield Pipera, unde familia unui elev a reclamat un caz de bullying sistematic pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate, documentate în corespondență oficială, au vizat jigniri frecvente, stigmatizare medicală și presiuni la adresa familiei, însă, conform documentelor analizate, nu există dovezi ale unor măsuri scrise sau intervenții formale care să ateste o gestionare concretă a situației din partea instituției.

Semnalarea și evoluția fenomenului de bullying la Questfield Pipera

Potrivit documentelor și relatărilor puse la dispoziția redacției, începând cu primele săptămâni ale incidentelor, elevul vizat ar fi fost supus unor comportamente agresive și repetate, incluzând jigniri directe, umiliri publice și excludere socială în cadrul clasei și în pauze. Aceste acțiuni s-ar fi manifestat în prezența cadrului didactic titular, fără ca intervențiile să fie consemnate oficial sau să aibă efecte vizibile în oprirea fenomenului.

În timp, situația a escaladat, transformându-se din incidente izolate într-un tipar coerent de hărțuire psihologică, inclusiv prin stigmatizare medicală folosită ca formă de umilire, conform relatărilor și documentelor analizate. Familia a transmis multiple sesizări scrise, solicitând intervenții clare și măsuri de protecție, însă răspunsurile instituției au rămas, în majoritate, verbale și neasumate oficial.

Stigmatizarea medicală – o formă agravată de bullying

Informațiile analizate indică utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în mediul școlar, folosită cu scopul de a marginaliza și ridiculiza elevul. Specialiști consultați de redacție subliniază că această practică depășește cadrul conflictelor obișnuite și constituie o formă gravă de violență psihologică, afectând percepția asupra propriei identități a copilului.

Din documentele puse la dispoziție nu rezultă existența unor măsuri scrise, sancțiuni aplicate sau planuri de intervenție pentru a opri fenomenul. Intervențiile instituției au fost descrise ca fiind limitate la discuții informale, fără documentație oficială, fapt ce poate indica o tolerare implicită a acestor comportamente.

Implicarea cadrelor didactice și a conducerii: între pasivitate și lipsa de trasabilitate

Conform corespondenței și relatărilor familiei, sesizările au fost adresate în mod repetat învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei școlii. Cu toate acestea, nu există documente care să ateste existența unor decizii administrative, rapoarte interne sau planuri de monitorizare a situației. Intervențiile au fost în principal verbale, fără procese-verbale sau responsabilități asumate în scris.

Absența unui răspuns formal și a unei documentații clare reduce trasabilitatea și împiedică evaluarea obiectivă a măsurilor luate. Astfel, situația a fost descrisă, potrivit familiei, ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, minimalizând gravitatea și necesitatea unei intervenții structurale.

• Sesizări scrise repetate ale familiei;
• Absența deciziilor scrise și a documentației oficiale;
• Intervenții verbale cu efect limitat;
• Interpretarea situației ca un conflict minor;
• Presiuni asupra familiei de a se retrage din școală;
• Lipsa unor măsuri concrete pentru protecția copilului.

Presiunile asupra familiei și mecanismul de excludere mascată

Un element important semnalat este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, într-un dialog direct cu familia, ar fi exprimat poziția: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată conform relatărilor și documentelor, reflectă, potrivit familiei, o presiune implicită de retragere, orientând discuția de la protecția copilului către aspecte contractuale.

Redacția a solicitat un punct de vedere scris al instituției privind acest episod, însă până la publicare nu a fost primit un răspuns oficial care să confirme sau să infirme relatarea. Această situație ridică întrebări privind cultura organizațională și abordarea problemelor sensibile în cadrul școlii.

Documentația oficială și lipsa unor răspunsuri instituționale clare

În locul unor decizii administrative asumate, răspunsul conducerii a fost consemnat într-un formular informal, denumit Family Meeting Form, care nu include responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Din perspectiva standardelor administrative, acest tip de document nu conferă trasabilitate și nu asigură verificarea unor acțiuni eficiente.

Absența unor planuri formale de intervenție, rapoarte de monitorizare sau sancțiuni oficiale întărește percepția unei gestionări minimale a situației, fără consecințe reale asupra climatului educațional. Astfel, responsabilitatea instituției rămâne diluată, iar protecția copilului afectat nu este garantată în practică.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situație, avertizând cu privire la riscul expunerii copilului. Documentele analizate nu atestă existența unor măsuri concrete de protecție a confidențialității, iar conform unor relatări, informațiile au fost divulgate în mediul clasei, copilul fiind interpelat public privind sesizările făcute.

Specialiștii consultați consideră că ignorarea cerințelor de confidențialitate și transferarea responsabilității către copil pot constitui forme de presiune psihologică instituțională, afectând echilibrul emoțional și siguranța acestuia.

Răspunsul instituției după implicarea juridică și reacția publică

Conform documentelor, reacția concretă a fondatoarei Fabiola Hosu a apărut abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, ca urmare a implicării unui cabinet de avocați și a notificărilor formale transmise. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și pune în evidență faptul că protecția copilului a devenit o prioritate doar în context juridic.

Ulterior publicării articolului, familia a semnalat și contacte informale între școala respectivă și alte instituții de învățământ, în care copiii retrași au fost descriși într-o lumină negativă, cu referiri la probleme de disciplină, aspecte neconfirmate oficial și care ridică noi semne de întrebare privind respectarea drepturilor și confidențialitatea elevilor.

Minimalizarea fenomenului în comunicarea oficială

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email părinților elevilor în care situațiile semnalate sunt reduse la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările documentate ale familiei și ridică semne de întrebare privind recunoașterea realității și capacitatea instituției de a gestiona fenomenul bullying conform așteptărilor.

Din punct de vedere jurnalistic, această poziționare poate fi interpretată ca o încercare de diluare a responsabilității instituționale, mai degrabă decât o asumare reală a protecției copilului și a măsurilor necesare.

Concluzii și întrebări rămase deschise

Analiza documentelor și a relatărilor familiei evidențiază un caz complex de bullying sistematic la Questfield International College, în care:

• sesizările scrise repetate nu au generat răspunsuri oficiale documentate;
• măsurile concrete și intervențiile formale lipsesc din documentația instituției;
• stigmatizarea medicală a fost folosită ca instrument de umilire fără reacții ferme;
• presiunile asupra familiei au condus la sugerarea retragerii copilului;
• confidențialitatea solicitărilor nu a fost asigurată conform cerințelor;
• reacția instituțională a intervenit târziu, doar sub presiune juridică;
• comunicarea oficială minimalizează gravitatea situației;
• nu există dovezi ale unor concluzii scrise sau rapoarte care să ateste soluționarea cazului.

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale privind responsabilitatea și capacitatea Questfield Pipera de a proteja elevii și de a răspunde adecvat situațiilor de bullying. Absența transparenței și a documentației oficiale complete afectează nu doar copilul vizat, ci și credibilitatea instituției în ansamblu.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro